Îți amintești, tu, jumătatea mea din vremi nevinovate,
Copilăria noastră-n care, mai ieri, timid, țineam
Cu mâna, strâns, la piept, frânturi de vis, uitate,
Ce-n cartea vieții, goală, prea pure, le scriam?
Îți amintești cum construiam, acolo, în grădină,
Pe patru bâte-nfipte cu trudă, în pământ,
Colibe pentru suflet, și locuri de odihnă
Ce-n lumea asta, dragă, în veci n-am mai găsit?
Îți amintești de merii ieri încărcați de roade?
Ne cățăram de ramuri, hoinare și zglobii,
Să scuturăm în toamnă, în lumea asta mare,
Mulțimi de diamante, rotunde, arămii.
Îți amintești de mine, de tine-n parc, de-un rai,
De dulcea nemurire ce astăzi n-o mai am,
De roaba cu o roată, în care mă purtai
Prin iarba mult rotită, tu, suflet de hoinar?
Te supărai pe mine, îți amintești, la joacă,
De n-ascultam de tine, precum se cuvenea,
De lacrimi și tăceri, de toate, azi mă iartă,
Eu știu că-n taină, dragă, din suflet mă iubeai.
Îți amintești cum vara, în taină, de cer ne-ndrăgosteam,
De ploaie, și de dansul ce-n aer îl scriai,
Cum desenam portrete, cum versuri roz scriam,
Cum tânăra-mi visare doar tu mi-o cunoșteai?
Îți amintești cum anii, zburând, ne-au despărțit,
Cum se umplea tot cerul de vulturii haini,
Cum te-așteptam să vii în gară, soră dragă,
Să-mi spui cum îți e viața departe-ntre străini?
Era pustie casa și lumea fără tine,
Mereu visam să vină o zi, să te întorci,
Să nu mai pleci departe, cum legea vieții spune,
Că trebuie ca omul să-și caute un rost.
Tu, care-n astă lume de pace și razboaie,
Te-ai dus spre depărtări și lacrimi și iubiri,
Te port la mine-n suflet cu cântecele toate,
Și mai visez și astăzi acasă să mai vii.
Azi mi-este dor de mine, de tine, suflet geamăn,
De casa-n care încă, în minte, mai trăiesc
Două copile pure, ce-aleargă fără seamăn
Spre visuri ce și astăzi, în vis, se împlinesc.
Astăzi mi-e dor de mama, de tata stând pe-o bancă,
De mama cea bătrână ce veșnic ne iubea,
De mama bună-n fire țesându-ne-o țigancă,
Și de bunicu Lie, ce pașnic ne privea.
Azi îți doresc să-ți fie ușor în astă lume,
Să mai visezi în suflet, ca mai demult, povești,
Să porți în suflet visul ce mâine se-mplinește,
Și-acea poveste pură, ce-i doar a noastră-n veci.