Mi-e liniște în suflet și mi-e bine
De-atâta primăvară ce s-a-ntors,
De-atâta freamăt ce se-aude-n lucruri
Că, să-l cuprind în versuri, nu mai pot.
Mi-e pace-adâncă-n suflet peste vreme,
De primăvară și de păsări și mălini
Ce se revarsă peste garduri, în dantele,
De sărbători, de infinit, de simfonii.
Mi-e pace-n suflet pe pământ, în veacuri,
De pomi în floare albă, de cireși,
De vântul ce adie lumea toată
Și murmură un cântec prin livezi.
E-o doină, astăzi, unică, în lume,
Un glas de păsări și de viață așteptând
În iarbă și în arbori și în muguri,
Să se întâmple-n lumea asta, în curând.
Copacii se îmbrățișează peste vreme,
Cu crengile din trupuri, suspinând
De dor, de primăvară, de poeme
Ce iar se scriu în lume, fremătând.
E un albastru unic cerul veșnic,
E-un verde renăscând peste câmpii,
E-un cântec ce se-aude-n noi, în lucruri,
Te-aștept cu primăvara ca să revii.