Mi-e sufletul pădure, mi-e cer senin, mi-e flori,
Mi-e fericire-n suflet, mi-e cântec de viori,
Mi-e lunca înverzită, mi-e cântecul șoptit,
Mi-e proza scrisă-n taină, cu iz de infinit.
Mi-e liniște și pace în suflet, ascultând
Cum cade blând lumina din ceruri pe pământ,
Cum bate vântu-n ramuri un vals de-ndrăgostiți
Și umple lumea toată cu floare de caiși.
Mi-e sufletul iubire și tot ce-a fost frumos,
O dulce amintire ce-n noi mai ieri a fost,
Și e prezentul veșnic, și-i tot ce o să fie
În lumea asta plină de roz și nostalgie.