E atât de departe lumina...
Atât de aproape de noi
Sunt munții statornici în vreme,
Răniți peste mâini cu noroi.
E-atât de aproape secunda...
Privește-o, e moartă...‘Napoi
Sunt clipe, imagini, cuvinte,
Rămase-amintire în noi...
E-atât de departe trecutul,
Atât de departe de noi
Sunt ochii, blajini, ai bunicii,
Rămași, obosiți, înapoi...
Cum curge alb sarea în lacrimi,
Nisipul fierbinte prin mâini,
Se las-amintirea în inimi
Spre țărmuri de vechi veșnicii...
Cum trece lumina prin geamuri,
Prin aer, prin arborii goi -
Prin păsări, prin oameni, trec anii...
Ai vrea să-i chem înapoi?
Privește...
Cum știi când vin norii, că ploaia
E-aproape, iubito, învață,
Din pagini de vreme, nescrise,
Că tot ce am iubit va fi veșnic.
Încă puțin și amintirea
A tot ce-a fost trist, nu va fi,
Iubirea dreptatea și pacea
Domni-vor mereu pe pământ.