Nu pot să uit, măicuță, cum mirosea în vară,
În nopțile cu stele, eterne, mii și mii,
Regina nopții-n curte, acolo, mamă dragă;
Azi ești departe, mamă, și nu mai vii,
Nu vii...
Nu pot să uit, măicuță, caișii de o schioapă,
Și sălciile triste cu lacrimi lungi și verzi;
Azi liliecii-albastri, înalți, ce stau la poartă
De bun venit, maicuță, tu nu-i mai vezi,
Nu-i vezi...
Nu pot să uit, măicuță, cum albe lăcrimioare,
Brusc, încărcau grădina de cântec și parfum;
Ce se întâmplă-n lume, la știri și-n aste ziare,
Ce e la mine-n suflet, aș vrea să-ți spun
Să-ți spun...
Nu pot să uit, măicuță, narcisele din curte,
Și nucul dintre straturi, și bradul ce-a crescut
Cât casa, mamă dragă; și vrăbiile multe
Ce gângureau pe garduri și azi le-aud,
Le-aud....
Nu pot să uit, măicuță, cum îmi spuneai în noapte
Povești cu căprioare, și cum făcea prăpăd
Arșita verii-n iarbă; și vișinele coapte
Ce încărcau copacii și azi le văd,
Le văd...
Nu pot să uit, măicuță, cum ne-adunam la joacă,
De prietena ta dragă, de murea din vecini,
Cum mă strângeai în brațe, în iarnă, lângă vatră;
De tot ce doare-n suflet și azi m-alini,
M-alini...
Nu pot să uit, măicuță, mireasma minunată
Când toamna, pe fereastră, ne inundau gutui;
Povești și întâmplări din lumea asta toată,
De când erai tu mică, aștept să-mi spui,
Să-mi spui...
Nu pot să uit, măicuță, un cântec de vioară
Ce blând plângea pe coarde, în toamnă, pe pământ;
Când vine noaptea-n lume, în fiecare seară,
Să mă cuprinzi în brațe, mai vii în gând,
În gând...
Nu pot să uit, măicuță, cum strălucea în iarnă,
În felinarul vremii, zăpada alb ningând
Cu mii de fulgi din ceruri ce ne mureau în palmă,
Și pacea ei în suflet și azi o simt,
O simt...
Nu pot să uit măicuță, cum albă și solemnă
Lucea în noapte luna cu raze argintii,
Îti amintești când viața ți se părea eternă?
Cât a trecut de-atunci, tu nu mai știi,
Nu știi...
Nu pot să uit, măicuță, o caldă dimineață,
Și coacăzea-nnegrită, stăncuțele-n livezi,
Te strig la mine-n suflet; să vii, în astă viață,
Să te mai văd odată, tu nu mai crezi,
Nu crezi...
Nu pot să uit măicuță, a tale lacrimi toate,
Că ai s-apari la poartă, și azi mă mint, mă mint;
Și suflul tău pe tâmple, și buzele-ți curate
Cum îmi sărută fruntea și azi le simt,
Le simt...
Nu pot să uit, măicuță, o viață am visat
La casa mea pe tine, pe tata, să vă am,
Nu pot să-l uit pe tata stând trist, îngândurat,
Să vă mai strâng la pieptu-mi, și azi mai vreau,
Mai vreau...
Nu pot să uit, măicuță, tăcuta-ți umilință,
Că ți-ai trăit trist viața, că ne-ai iubit precum
Doar cerul mai iubește albastrul dimineața
Că-ți mulțumesc măicuță, aș vrea să-ți spun,
Să-ți spun...
Nu pot să uit măicuță, iertările cu care
Tu ne-ai iertat în lume de mii și mii de zeci,
Din infinitul vremii, aș mai dori atâta:
O zi să mai revii, să nu mai pleci
În veci.