Anii mei tineri
Sunt încercări stângace de-nzburare,
Sunt dimineți, și răsărit, sunt înserare,
Sunt prietenii - dintr-un întreg, o jumătate,
Din infinit pe-acest pământ uitate.
Sunt ghiozdane ce-n colțul aleei le uitam,
Sunt ploi în care vara desculțe alergam,
Și sunt păpuși zburând, în seri de mai, pe geam,
Sunt șoapte care-n taină, tăcând, ni le spuneam.
Îți amintești cum sufletul ne-ardea și ne-mpăcam?
Îți amintești, tu, dulce și pură nemurire,
De cerul fără margini și făr-asemuire?
De două suflete mult gemene în vreme,
Râzând pe roata lumii, mult pure și boeme?
Ne cunoștea orașu' întreg, plăpânde, două fete,
Ce hoinăream pe-a lumii mult roată de poveste.
Anii mei tineri
Sunt glas de mandolină, sunt floare, sunt ambiții,
Și sunt dureri, tăcere și blânde armistiții,
Povești la gura sobei, bunica stând pe-o bancă,
Și sunt un drum, un vers de pasăre măiastră,
Sunt mări ce bat pe țărmuri eterne, iar și iară,
Și mult mi-e dor de tine, a nu știu câta oară.
Sunt drumeții și glume, un galben lan de grâu,
Un vechi poem, un fluier ce-l porți legat la brâu.
Sunt mângâierea mamei, de mii și mii de ori,
Sunt simfonii de păsări, sunt versuri de viori,
Sunt frunze ruginite pe-alei în parcul mare,
Sunt hore în catrințe în zi de sărbătoare.
Sunt ierni înzăpezite, zăpezi din infinit,
Ce scriu povești curate în suflet de copil.
Sunt fulgii care ning și ning din ceru-nalt,
Nămeți, în astă în lume, s-o spele de păcat.
Sunt tot ce îmi spuneai, sunt tu, și sunt și eu,
Și-aș vrea să mă întorc, mereu, mereu, mereu,
Și sunt un vis de vară, de dulce nemurire,
Semnat pe verso dulce: eternă amintire.