Te-aștept în prag

Te văd și azi, prin vreme, dragă tată,

În ziua-n care-ncet treceai

Pe sub fereastra casei noastre

Și, stins, în vreme, suspinai.

Îmi este dor de tine, tată,

Să îmi spui doine dintr-un sat

Astăzi uitat, rămas în suflet

Precum o pecete în veac.

Îmi este dor de tine, tată,

Și te mai strig, te strig în veac

Să te mai strâng în brațe-odată

Ca să ne despărțim, măcar.

Ca să ne despărțim ținându-ți

Bătrâna mână-n mână, strâns,

Și să-mi continui, dreaptă, calea

Pe-acest iubit, etern, pământ.

Căci tu m-ai învățat că moartea

Nu este ultimul stindard,

Că-i vine și ei, ziua, ceasul,

Îi vine moartea, tată drag.

Tu îmi spuneai că mâine omul

Va fi din nou, de-i bun și drept,

Și că există veșnicie,

Să cred neîncetat, s-aștept.

Azi la răscruci târzii de veacuri

Se-ntâmplă tot ce-a mai rămas

Să se întâmple-n astă lume

Ca să te văd, din nou, in prag.